Cântă cucu-n Bucovina

   Bată-l vina... Cucul e singura pasăre care nu-și clocește ouăle. Știm asta. Și atunci dacă știm, de ce asociem Bucovina - o ruină a unui basm (așa mi-o imaginez eu, că a fost un basm cândva, o singură Bucovină într-o țară adevărată) - cu cântecul ăsta mai mult pentru bastarzi? Uite de aia, că merge bine cu afinată și cu ceva mâncare grasă. Toată lumea strigă...eee! Dar nu despre asta e vorba. Nord sau sud? Asta e întrebarea capcană. Păi. Să le punem în balanță și să vedem care câștigă. Câteva capitole bine structurate, câteva criterii de bază. De bun simț. Ce are sudul? Sudul propune așa: infrastructură rutieră, ăsta e puctul forte aș putea spune - evident prin comparație, că se poate și mai bine - raportul calitate/preț în serviciile hoteliere = în defavoarea turistului, oameni lipsiți de profesionalism, dar mereu zâmbitori și cu inima cât casa (cred că e vorba doar de resurse, sau de felul cum înțelege fiecare treaba cu lobby-ul), istorie susținută, așezăminte de cult, muzee, pârtii de schii, un vin fiert, un mic (poate unul mic, habar nu am)...ehee. Nordul. Când spunem nord, ne gândim imediat la Danemarca, Norvegia, Suedia, IKEA, zero corupție, sau zero virgulă ceva, că au și ei. Bine gândit, dar realitatea din nordul ăla nu e în nordul ăsta de care povestim. Din toată aventura caravanei jurnaliștilor, eu aș miza pe faptul că la felul în care a înțeles marketingul, nordul va avea mai mult de câștigat. Au înțeles că e secolul în care după o beție cruntă, a doua zi, indiferent de alte auspicii decât cele care țin de cât de bun e Dumnezeu cu creația, ne trezim. Păi și dacă ne trezim, unde sunt murăturile? Ăsta e un detaliu care pe mulți se poate să-i bucure. Detaliu. Un punct forte al nordului, este atenția distributivă și detaliul. Pentru ei, clientul este mai important decât familia. Sau câteodată îl agață de familie cu aceeași răbdare și finețe intelectuală. Nordul propune și el muzee, oferte turistice la prețuri de nerefuzat, dar... cu mașină închiriată oare? Aici e dejavantajul, sudul bate nordul când vine vorba de drumuri. Că până la urmă trebuie să ajungi cumva la destinație, ori capcana infrastructurii rutiere este destul de mare. 

   Așadar, fiecare regiune cu minusurile și plusurile moștenite sau nu. Ideea importantă e că dacă nu va înceta cucul ăsta să cânte, va cânta a pagubă. Multă vreme. Vremea în care stăteam și-l ascultam a trecut, hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română... ce ziceți, nu sună mai bine așa? 

    Ne e în putere să facem din Bucovina o perlă. 

Relatări din cele două Românii

   Bună de dimineaţa asta ucraineană cu mofturi româneşti. Neîntemeiate. Am terminat de vizitat o Românie frumoasă pe care din păcate nu o preţuim, am terminat de ascultat măicuţele domnului care dacă te prind cu aparatul foto, te blesteamă, am terminat sarmalele. Toate. Am terminat energiile negative. Şi pozitive. Relatări despre o Românie bolnavă, nepansată, relatări despre miracolele nefăcute, despre hotelurile cu pretenţii dar fără oameni. Succes. România lui Andrei e şi a noastră dar şi a lor, mai mult a lor. Dacă de la Dorna nu am mai scris nimic, scriu acum. Muzeul oului, garaje cu sculptori celebri a căror nume stau pe afişele marilor festivaluri din Europa, muzeele poporului, mânăstirile galbene, roşii şi albastre - toate verzi, peripeţiile din Rarău, unde 5 ore am muncit, noi jurnaliştii tineri, pentru a scoate autocarul din zăpadă, cu lopeţi, cu piatră de râu, cu nisip de sub poduri fără cărare, cu îngheţ fizic dar cu spirit pozitiv şi sincer - nu am făcut altceva decât să le dăm autorităţilor posibilitate să se laude în ziare că au făcut şi sunt salvatori. Sunt neînsemnaţi. Asta doar de amintit. Restul e plăcere.

   Suntem în România din Ucraina. Povestea abia aici începe. Basmul se povesteşte. Suntem în ziua a noua şi suntem destul de bine înfipţi în realitate. Nu facem compromisuri, nu promovăm mediocritatea, facem din Bucovina din cele două Românii - din zona ei de munte - un brand real, nemutilat, matur.

   Povestea începe la Cernăuţi, unde străzile par triste fără primar, unde Eminescu este preţuit în egală măsură  cu Taras Shevchenko, unde blocurile au locul loc şi istoria locul ei. Istoria, da. Mai apoi am văzut splendoare de cetăţi, Hotin şi  Kamenet - Podolsk, am fost pe la Boian, mânăstirea Sfânta Ana de la Văşcăuţi, şi am terminat cu ziua a noua la Cosiv într-un muzeu de meşteşug popular, interesant, pentru că am găsit şi istoria răsculaţilor din Ucraina într-o cameră bine ascunsă.

   Aşteptăm ultima zi de caravană, cu cer senin şi oameni voioşi, înspre buna împlinire a proiectului şi a bunelor relaţii dintre cele două Românii.

   Pe curând.

Caravana jurnaliştilor - ziua 1

   Caravana jurnaliştilor nu este altceva decât o parte a proiectului de promovare a turismului montan din Bucovina, un proiect propus de Centrul de afaceri din Cernăuţi. Dar când zic Bucovina, vorbesc despre toată Bucovina. De la Vatra Dornei la Hotin. Sau poate mai departe. Ce e cel mai important e că timp de 10 zile sunt aproape 20 de jurnalişti din România, Ucraina şi Republica Moldova. RO - UA - MD, aşa cum spun specialiştii. Graniţe comune, soluţii comune. Mă bucur să fiu unul din cei selectaţi pentru a lua parte la acest proiect de promovare a frumuseţilor din poate cea mai frumoasă zonă istorică a ţării. Radio România Internaţional, televiziuni şi radiouri, gazetari de la Kiev, Cernăuţi, Sibiu, Chişinău, Constanţa - interesante localităţile din care provin aleşii.

    Dar mai important e ce am văzut în prima zi. Ce e drept, pe mine m-au luat de acasă, de la Siret. Locul de întâlnire a fost la Suceava de unde am plecat spre punctul zero al caravanei - Vatra Dornei. După ce am predat Colonelul la Biblioteca Judeţeană din Suceava, cu gândul că cineva îi va scrie odată sau despre care se va scrie, am plecat spiritual prefăcuţi în călătorie. Muzeul etnografic de la Vatra Dornei mi-a atras atenţia prin prezenţa exotică a unei pisici albe slobode prin incintă. Paznic devotat. O colecţie privată impresionantă de ouă încondeiate, cu specific tradiţional românesc - simbolistică (pentru că în a doua zi am avut o surpriză tare plăcută la Vama). Aşadar, mâţul, ouăle, Mariana - veşnica veveriţă din parc, cazinoul promis, un decor în care am regăsit parţial aerul casei bunicilor şi liniştea veşniciei.

Retrospectivă 2012

2012 = frumos.
                       

   Multe realizări, poate mai multe decât în toți ceilalți ani la un loc, zic poate pentru că sunt încă sub înfluența celui din urmă. Cea mai mare realizare a fost că am reușit să scot de sub tipar primul volum de versuri - OPEN DE DOR - și nu numai atât.

   Am luptat pe două planuri, de fapt m-am distrat, m-am jucat cu muzică și cuvânt, ambele deopotrivă surori siameze în artă. Trag linie și socotesc treburile lumești în câteva diplome și recenzii probabil importante pentru sufletul meu:  

   - Premiul Ion Chichere și două mențiuni (una la grup cu Mihai Boicu) la Festivalul de muzică folk de la Dorohoi

   - Premiul special George Stanca și Premiul Denver pentru cel mai bun tânăr artist la Festivalul de muzică folk și baladă de la Tg. Jiu

   - Premiul 2 împreună cu Eugen Toboș la Festivalul de muzică folk de la Fălticeni

   - Premiul Radio România Actualități cu Eugen Toboș la Festivalul Castanilor din Ploiești

   - Premiul Special al juriului la Festivalul de muzică folk de la Bistrița

   - Referințe critice din partea criticului Virginia Paraschiv publicat în revista Bucovina Literară, poetului și ziaristului Paul Gorban publicat în revista Zona Literară, jurnalistului și poetului George Stanca publicat pe adevărul.ro, profesorului Marian Dragomir publicat în revista Atitudini, Dinu Olărașu, Mihai Pânzaru PIM și Călin Ciobotari

   - Lansări de carte la Baia Mare, Alba Iulia, Ploiești, Galați, Tecuci, Suceava.

Eu zic că sunt mai multe dar acum, neînvățat și nepregătit, scriu fără să le enumăr.

Lansare OPEN DE DOR la Suceava

   Cu doar o zi înainte de alegeri, am încercat să mobilizăm toată lumea bună și să îi facem pe oameni să asiste la întâmplarea care a avut loc sâmbătă, de la ora 13, la Shopping City - City Gallery Suceava. Nu am reușit să facem un nou record de audiență, au fost în jur de 35 de oameni, trup și suflet, fără presă, fără televiziune, doar cu oameni simpli care au înțeles fiecare secundă și vibrație, fiecare strop de cuvânt prin poezie și cântec.    

   Vreau să le mulțumesc prietenilor Mihai Boicu, Andrei Cicioc și Bogdan Pinghireac că au venit să mă susțină și să ne bucure cu muzica lor, dar și tuturor celor care au avut să îmi transmită cuvinte de încurajare și vorbe frumoase. A fost un moment pe care nu îl voi uita curând, mai ales că maestrul BoA și cei de la Alexandria Librării mi-au făcut un cadou atât de frumos.
   Ne vedem curând cu alte ghidușii.

Episodul București

     A venit timpul să fac anunțul și pentru evenimentele marca OPEN DE DOR care vor avea loc în capitală, două la număr, plus alte câteva pe lângă(interviuri la radio, la tv). Mai întâi va avea loc un eveniment la care am fost invitați, eu și Eugen Toboș, de către Tic Petroșel, un eveniment care are loc pe data de 1 decembrie în clubul Blue Hours, unde vom cânta alături de artiști consacrați ai genului blues-jazz. Asta ne bucură, dar ce mă bucură pe mine personal cel mai tare e că voi fi pe data de 2 decembrie în club Mojo, la un eveniment la care revin cu bucurie, mai ales că la Pariu pe Prietenie am cântat pentru prima dată în București, loc în care am ajuns datorită scriitorului Sorin Teodoriu și a poetei Clara Mărgineanu. Vă aștept! 

OPEN DE DOR prin țară

    Evenimentele sunt atât de multe și în perioade atât de scurte de timp că nici nu reușesc să postez despre fiecare eveniment în parte. Așa cum am făcut în ultima vreme, am postat de la mai multe evenimente, două, trei. Am să vorbesc despre cum a fost și ce s-a mai întâmplat prin țară, făcând referire la festivalurile și activitățile în care am fost direct implicat, eu și volumul meu de debut, OPEN DE DOR.
    Mai întâi, așa cum am anunțat în programul lunii, am ajuns la Alba Iulia, o frumusețe de oraș, am avut răbdare să colind și să constat cu bucurie câte lucruri noi s-au făcut la Alba, câtă cetate poate avea orașul ăsta, investiții spectaculoase la nivel de turism cultural. Am ajuns la Alba Iulia în dublă postură, cea de invitat la festivalul Ziua de mâine pentru a lansa volumul OPEN DE DOR, duminică dimineață, la Cafeneaua culturală, la ArtCafe și mai apoi în postura de concurent la concursul aceluiași festival.

    Am retrăit bucuria revederii unor oameni dragi, am retrăit sentimentul împlinirii artistice, m-am bucurat că am ajuns la Alba Iulia și voi reveni ori de câte ori voi avea ocazia. Vreau să mulțumesc unor oameni care au participat la lansarea volumului și care s-au implicat, nesiliți și m-au prins nepregătit, luând cuvântul și rostind vorbe frumoase despre autor (Mihai Cosmin Popescu, Ducu Bertzi, Silviu Ursulescu, Vali Șerban, Ovidiu Mihăilescu, Rareș Tileagă, Andrei Cicioc, Petre Ancuța și Cosmin Vaman).

     După Alba Iulia și câteva zile petrecute prin cetatea Siretului, mi-am făcut bagajele și am hoinărit prin estul țării, de la Galați la Tecuci. Am avut două zile pline de evenimente, mai întâi la Galați unde alături de profesorul Cristian Corcioveanu am susținut un moment artistic la Casa Corpului Didactic, loc unde lumea a venit să asculte muzică și poezie. Am recitat, am prezentat cartea și am cântat. Mai apoi ne-am mutat la salonul literar Axis Libri de la Biblioteca Județeană V.A. Urechia, unde am avut parte de un cadru select de invitați, scriitori consacrați, poeți, epigramiști, prozatori. Am fost invitat de doamna directoare Letiția Buruiană pentru a lansa volumul OPEN DE DOR, împreună cu gașca ieșeană formată din Daniel Corbu, Maria Cassian Spiridon și Emilian Marcu. Cu toții ne-am bucurat de câte o recenzie din partea bibliotecarilor de la V.A. Urechia și de cuvinte frumoase adresate de ceilalți invitați.
    O zi după, de dimineață, am luat calea Tecuciului, un oraș în care vroiam să ajung să văd cu poate arăta un fost cuib al securiștilor, poate cel mai mare din țară. Am găsit un oraș mic, cochet, cu străzi pustii și anoste, cu clădiri mari neterminate dar și cu adevărate monumente de artă bine conservate, am întâlnit însă oameni de o bunătate aparte și cu o cultură muzicală și poetică pe care poate puțini o au. Am ajuns în jurul orelor 12 direct la Festivalul național de poezie Costache Conachi, unde am avut un microrecital de muzică folk și un cuvânt de mulțumire și de încurajare pentru tinerii poeți. Pe la ora 14 am fost invitat de către același profesor de fizică a folkului pentru a povesti elevilor și profesorilor de la Colegiul Spiru Haret cum e cu poezia și muzica bună. Ziua s-a încheiat așa cum nu se putea mai bine, o sală de spectacol așa cum rar mi-a fost dat să văd, o sală cu 100 de suflete care vibrau în liniște, mulți dintre ei elevi din școlile tecucene, profesori și oameni din presa locală, o oră jumătate de cuvinte care nu s-au risipit. Folk Studioul lui Cristi Corcioveanu o să rămână una din amintirile cele mai plăcute din toată experiența mea artistică. Cu mulțumiri.