Cântă cucu-n Bucovina

   Bată-l vina... Cucul e singura pasăre care nu-și clocește ouăle. Știm asta. Și atunci dacă știm, de ce asociem Bucovina - o ruină a unui basm (așa mi-o imaginez eu, că a fost un basm cândva, o singură Bucovină într-o țară adevărată) - cu cântecul ăsta mai mult pentru bastarzi? Uite de aia, că merge bine cu afinată și cu ceva mâncare grasă. Toată lumea strigă...eee! Dar nu despre asta e vorba. Nord sau sud? Asta e întrebarea capcană. Păi. Să le punem în balanță și să vedem care câștigă. Câteva capitole bine structurate, câteva criterii de bază. De bun simț. Ce are sudul? Sudul propune așa: infrastructură rutieră, ăsta e puctul forte aș putea spune - evident prin comparație, că se poate și mai bine - raportul calitate/preț în serviciile hoteliere = în defavoarea turistului, oameni lipsiți de profesionalism, dar mereu zâmbitori și cu inima cât casa (cred că e vorba doar de resurse, sau de felul cum înțelege fiecare treaba cu lobby-ul), istorie susținută, așezăminte de cult, muzee, pârtii de schii, un vin fiert, un mic (poate unul mic, habar nu am)...ehee. Nordul. Când spunem nord, ne gândim imediat la Danemarca, Norvegia, Suedia, IKEA, zero corupție, sau zero virgulă ceva, că au și ei. Bine gândit, dar realitatea din nordul ăla nu e în nordul ăsta de care povestim. Din toată aventura caravanei jurnaliștilor, eu aș miza pe faptul că la felul în care a înțeles marketingul, nordul va avea mai mult de câștigat. Au înțeles că e secolul în care după o beție cruntă, a doua zi, indiferent de alte auspicii decât cele care țin de cât de bun e Dumnezeu cu creația, ne trezim. Păi și dacă ne trezim, unde sunt murăturile? Ăsta e un detaliu care pe mulți se poate să-i bucure. Detaliu. Un punct forte al nordului, este atenția distributivă și detaliul. Pentru ei, clientul este mai important decât familia. Sau câteodată îl agață de familie cu aceeași răbdare și finețe intelectuală. Nordul propune și el muzee, oferte turistice la prețuri de nerefuzat, dar... cu mașină închiriată oare? Aici e dejavantajul, sudul bate nordul când vine vorba de drumuri. Că până la urmă trebuie să ajungi cumva la destinație, ori capcana infrastructurii rutiere este destul de mare. 

   Așadar, fiecare regiune cu minusurile și plusurile moștenite sau nu. Ideea importantă e că dacă nu va înceta cucul ăsta să cânte, va cânta a pagubă. Multă vreme. Vremea în care stăteam și-l ascultam a trecut, hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română... ce ziceți, nu sună mai bine așa? 

    Ne e în putere să facem din Bucovina o perlă. 

Relatări din cele două Românii

   Bună de dimineaţa asta ucraineană cu mofturi româneşti. Neîntemeiate. Am terminat de vizitat o Românie frumoasă pe care din păcate nu o preţuim, am terminat de ascultat măicuţele domnului care dacă te prind cu aparatul foto, te blesteamă, am terminat sarmalele. Toate. Am terminat energiile negative. Şi pozitive. Relatări despre o Românie bolnavă, nepansată, relatări despre miracolele nefăcute, despre hotelurile cu pretenţii dar fără oameni. Succes. România lui Andrei e şi a noastră dar şi a lor, mai mult a lor. Dacă de la Dorna nu am mai scris nimic, scriu acum. Muzeul oului, garaje cu sculptori celebri a căror nume stau pe afişele marilor festivaluri din Europa, muzeele poporului, mânăstirile galbene, roşii şi albastre - toate verzi, peripeţiile din Rarău, unde 5 ore am muncit, noi jurnaliştii tineri, pentru a scoate autocarul din zăpadă, cu lopeţi, cu piatră de râu, cu nisip de sub poduri fără cărare, cu îngheţ fizic dar cu spirit pozitiv şi sincer - nu am făcut altceva decât să le dăm autorităţilor posibilitate să se laude în ziare că au făcut şi sunt salvatori. Sunt neînsemnaţi. Asta doar de amintit. Restul e plăcere.

   Suntem în România din Ucraina. Povestea abia aici începe. Basmul se povesteşte. Suntem în ziua a noua şi suntem destul de bine înfipţi în realitate. Nu facem compromisuri, nu promovăm mediocritatea, facem din Bucovina din cele două Românii - din zona ei de munte - un brand real, nemutilat, matur.

   Povestea începe la Cernăuţi, unde străzile par triste fără primar, unde Eminescu este preţuit în egală măsură  cu Taras Shevchenko, unde blocurile au locul loc şi istoria locul ei. Istoria, da. Mai apoi am văzut splendoare de cetăţi, Hotin şi  Kamenet - Podolsk, am fost pe la Boian, mânăstirea Sfânta Ana de la Văşcăuţi, şi am terminat cu ziua a noua la Cosiv într-un muzeu de meşteşug popular, interesant, pentru că am găsit şi istoria răsculaţilor din Ucraina într-o cameră bine ascunsă.

   Aşteptăm ultima zi de caravană, cu cer senin şi oameni voioşi, înspre buna împlinire a proiectului şi a bunelor relaţii dintre cele două Românii.

   Pe curând.

Caravana jurnaliştilor - ziua 1

   Caravana jurnaliştilor nu este altceva decât o parte a proiectului de promovare a turismului montan din Bucovina, un proiect propus de Centrul de afaceri din Cernăuţi. Dar când zic Bucovina, vorbesc despre toată Bucovina. De la Vatra Dornei la Hotin. Sau poate mai departe. Ce e cel mai important e că timp de 10 zile sunt aproape 20 de jurnalişti din România, Ucraina şi Republica Moldova. RO - UA - MD, aşa cum spun specialiştii. Graniţe comune, soluţii comune. Mă bucur să fiu unul din cei selectaţi pentru a lua parte la acest proiect de promovare a frumuseţilor din poate cea mai frumoasă zonă istorică a ţării. Radio România Internaţional, televiziuni şi radiouri, gazetari de la Kiev, Cernăuţi, Sibiu, Chişinău, Constanţa - interesante localităţile din care provin aleşii.

    Dar mai important e ce am văzut în prima zi. Ce e drept, pe mine m-au luat de acasă, de la Siret. Locul de întâlnire a fost la Suceava de unde am plecat spre punctul zero al caravanei - Vatra Dornei. După ce am predat Colonelul la Biblioteca Judeţeană din Suceava, cu gândul că cineva îi va scrie odată sau despre care se va scrie, am plecat spiritual prefăcuţi în călătorie. Muzeul etnografic de la Vatra Dornei mi-a atras atenţia prin prezenţa exotică a unei pisici albe slobode prin incintă. Paznic devotat. O colecţie privată impresionantă de ouă încondeiate, cu specific tradiţional românesc - simbolistică (pentru că în a doua zi am avut o surpriză tare plăcută la Vama). Aşadar, mâţul, ouăle, Mariana - veşnica veveriţă din parc, cazinoul promis, un decor în care am regăsit parţial aerul casei bunicilor şi liniştea veşniciei.

Retrospectivă 2012

2012 = frumos.
                       

   Multe realizări, poate mai multe decât în toți ceilalți ani la un loc, zic poate pentru că sunt încă sub înfluența celui din urmă. Cea mai mare realizare a fost că am reușit să scot de sub tipar primul volum de versuri - OPEN DE DOR - și nu numai atât.

   Am luptat pe două planuri, de fapt m-am distrat, m-am jucat cu muzică și cuvânt, ambele deopotrivă surori siameze în artă. Trag linie și socotesc treburile lumești în câteva diplome și recenzii probabil importante pentru sufletul meu:  

   - Premiul Ion Chichere și două mențiuni (una la grup cu Mihai Boicu) la Festivalul de muzică folk de la Dorohoi

   - Premiul special George Stanca și Premiul Denver pentru cel mai bun tânăr artist la Festivalul de muzică folk și baladă de la Tg. Jiu

   - Premiul 2 împreună cu Eugen Toboș la Festivalul de muzică folk de la Fălticeni

   - Premiul Radio România Actualități cu Eugen Toboș la Festivalul Castanilor din Ploiești

   - Premiul Special al juriului la Festivalul de muzică folk de la Bistrița

   - Referințe critice din partea criticului Virginia Paraschiv publicat în revista Bucovina Literară, poetului și ziaristului Paul Gorban publicat în revista Zona Literară, jurnalistului și poetului George Stanca publicat pe adevărul.ro, profesorului Marian Dragomir publicat în revista Atitudini, Dinu Olărașu, Mihai Pânzaru PIM și Călin Ciobotari

   - Lansări de carte la Baia Mare, Alba Iulia, Ploiești, Galați, Tecuci, Suceava.

Eu zic că sunt mai multe dar acum, neînvățat și nepregătit, scriu fără să le enumăr.