Relatări din cele două Românii

   Bună de dimineaţa asta ucraineană cu mofturi româneşti. Neîntemeiate. Am terminat de vizitat o Românie frumoasă pe care din păcate nu o preţuim, am terminat de ascultat măicuţele domnului care dacă te prind cu aparatul foto, te blesteamă, am terminat sarmalele. Toate. Am terminat energiile negative. Şi pozitive. Relatări despre o Românie bolnavă, nepansată, relatări despre miracolele nefăcute, despre hotelurile cu pretenţii dar fără oameni. Succes. România lui Andrei e şi a noastră dar şi a lor, mai mult a lor. Dacă de la Dorna nu am mai scris nimic, scriu acum. Muzeul oului, garaje cu sculptori celebri a căror nume stau pe afişele marilor festivaluri din Europa, muzeele poporului, mânăstirile galbene, roşii şi albastre - toate verzi, peripeţiile din Rarău, unde 5 ore am muncit, noi jurnaliştii tineri, pentru a scoate autocarul din zăpadă, cu lopeţi, cu piatră de râu, cu nisip de sub poduri fără cărare, cu îngheţ fizic dar cu spirit pozitiv şi sincer - nu am făcut altceva decât să le dăm autorităţilor posibilitate să se laude în ziare că au făcut şi sunt salvatori. Sunt neînsemnaţi. Asta doar de amintit. Restul e plăcere.

   Suntem în România din Ucraina. Povestea abia aici începe. Basmul se povesteşte. Suntem în ziua a noua şi suntem destul de bine înfipţi în realitate. Nu facem compromisuri, nu promovăm mediocritatea, facem din Bucovina din cele două Românii - din zona ei de munte - un brand real, nemutilat, matur.

   Povestea începe la Cernăuţi, unde străzile par triste fără primar, unde Eminescu este preţuit în egală măsură  cu Taras Shevchenko, unde blocurile au locul loc şi istoria locul ei. Istoria, da. Mai apoi am văzut splendoare de cetăţi, Hotin şi  Kamenet - Podolsk, am fost pe la Boian, mânăstirea Sfânta Ana de la Văşcăuţi, şi am terminat cu ziua a noua la Cosiv într-un muzeu de meşteşug popular, interesant, pentru că am găsit şi istoria răsculaţilor din Ucraina într-o cameră bine ascunsă.

   Aşteptăm ultima zi de caravană, cu cer senin şi oameni voioşi, înspre buna împlinire a proiectului şi a bunelor relaţii dintre cele două Românii.

   Pe curând.

Caravana jurnaliştilor - ziua 1

   Caravana jurnaliştilor nu este altceva decât o parte a proiectului de promovare a turismului montan din Bucovina, un proiect propus de Centrul de afaceri din Cernăuţi. Dar când zic Bucovina, vorbesc despre toată Bucovina. De la Vatra Dornei la Hotin. Sau poate mai departe. Ce e cel mai important e că timp de 10 zile sunt aproape 20 de jurnalişti din România, Ucraina şi Republica Moldova. RO - UA - MD, aşa cum spun specialiştii. Graniţe comune, soluţii comune. Mă bucur să fiu unul din cei selectaţi pentru a lua parte la acest proiect de promovare a frumuseţilor din poate cea mai frumoasă zonă istorică a ţării. Radio România Internaţional, televiziuni şi radiouri, gazetari de la Kiev, Cernăuţi, Sibiu, Chişinău, Constanţa - interesante localităţile din care provin aleşii.

    Dar mai important e ce am văzut în prima zi. Ce e drept, pe mine m-au luat de acasă, de la Siret. Locul de întâlnire a fost la Suceava de unde am plecat spre punctul zero al caravanei - Vatra Dornei. După ce am predat Colonelul la Biblioteca Judeţeană din Suceava, cu gândul că cineva îi va scrie odată sau despre care se va scrie, am plecat spiritual prefăcuţi în călătorie. Muzeul etnografic de la Vatra Dornei mi-a atras atenţia prin prezenţa exotică a unei pisici albe slobode prin incintă. Paznic devotat. O colecţie privată impresionantă de ouă încondeiate, cu specific tradiţional românesc - simbolistică (pentru că în a doua zi am avut o surpriză tare plăcută la Vama). Aşadar, mâţul, ouăle, Mariana - veşnica veveriţă din parc, cazinoul promis, un decor în care am regăsit parţial aerul casei bunicilor şi liniştea veşniciei.